Primul meu articol scris pe www.amelie.ro in care povestesc despre vacanta din Insula Corfu!
“Eu vreau o scoica”. Asta a fost ultima dorinta spusa atunci cand am plecat de acasa.
Pana nu am aratat buletinul la granita am crezut ca este doar un vis de vara. Mi-am facut bagajele entuziasmata si am plecat pe un taram desprins parca din cel mai frumos basm al copilariei mele. Eu, el si o mare de necunoscuti … Eu, temerile, intrebarile si curiozitatile mele! M-am lasat invaluita de cele mai frumoase sentimente atunci cand am pus piciorul in Grecia si am vazut ca nu pot cuprinde cu ochii marea care ma inconjoara. Eram ca un fluture din acela colorat, care alearga nedumerit prin cele mai splendide colturi din natura. Dupa o ora si 45 de minute de mers cu ferry-boatul, am ajuns in cele din urma in Corfu, Insula de Smarald.
Localnicii spun ca aceasta denumire deriva din numele nimfei Korkira, care a fost rapita de Zeul marii, Poseidon, care dupa ce s-a indragostit de ea, a rapit-o si a dus-o in insula care de atunci ii poarta numele. M-am indragostit pe loc de mirosul sarat al marii, de culoarea apei ca un sirag de cristale, de bronzul natural al localnicilor si de ospitalitatea nemaintalnita pana acum de care am avut parte, de cultura oglindita in fiecare colt de strada, in fiecare caramida dupa ziduri, in fiecare stanca ce apara vechea cetate venetiana, de florile ficusului, de culoarea maslinului, de prospetimea fructelor, de dulceata sucurilor naturale, de paradisul acvatic si nu in ultimul rand de savoarea fructelor de mare.
Insula Corfu face parte din cele 7 insule Ioniene, fiind situata la doar 2 km de Albania si pe coasta vestica a Greciei, in nordul Marii Ionice intinzandu-se cat vezi cu ochii pe o lungime de 63 km si o latime de 28 km. Formata din 30 de statiuni, Corfu prezinta turistilor o combinatie extraordinara intre apa si munti impaduriti, plajele fiind atat de diferite unele fata de celelalte incat ti se pare ca te pierzi in largul naturii generoase. Prin agentia de turism am ales cum sa imi petrec cele 7 zile pe acelasi pamant unde Hercule, Ulise si poate chiar Homer s-au plimbat. Astfel, in prima zi m-am bucurat de apa cristalina , curata ca lacrima si de peisajul senzational din statiunea Paleokastritsa unde m-am si cazat. In urmatoarele doua zile am inchiriat o masina cu niste prieteni si am plecat sa colindam cele mai frumoase statiuni : Sidari, Glyfada, Acharavi, Roda, Pelekas si totodata capitala insulei, Corfu Town. Programul nostru a inclus vizita unor sate vechi grecesti Lakones si Makrades, Angellokastro, Kanoni, bazarul, strazile inguste tip venetian, fortareata bizantina, farul, Biserica Sf. Spiridon, parcurile, siturile arheologice si restaurantele cu specialitati grecesti.
La tot pasul auzeam franturi din discutii in limba romana, la orice terasa gaseam si un meniu in limba romana, uneori ne bucuram de sfaturile unor ospatari din tara si primeam cu smerenie sfaturile vreunui calugar roman sau primeam cate un zambet de la cate un roman de la coltul strazii. Deja familiarizati cu serviciile de o calitate foarte buna si cu peisajele paradisiace, Marele tur al insulei pentru noi a fost ca de poveste atunci cand am plecat in excursia organizata de agentie… Cu toate astea, resedinta de vara a imparatesei Sissi, Insula Soarecelui, statuia lui Achile, Pontikonisi, distileria unde am gustat din Qum Quat si Ouzo mi-au inseninat iarasi ziua. In urmatoarele zile m-am bucurat de frumusetea si linistea Insulei Paxos, de mirosul pestelui din satul pescaresc Laka, de Gaios- capitala acestei insule , de minunatele grote albastre, de micile golfuri si lagune si nu in ultimul rand de natura salbatica a insulei Antipaxos.
Intr-un final, de scoica promisa am uitat, dar greseala mi-a fost iertata repede atunci cand fiecare si-a primit un simbol de pe meleagurile Insulei Corfu, a carei capitala este de altfel si aflat sub patrimoniul UNESCO. O experienta de neuitat pentru mine si un vis care poate deveni realitate pentru oricare dintre voi!
This slideshow requires JavaScript.
Citeste amelie.ro pentru ca o sa iti placa! 🙂
Cine mai comenteaza…