La 7 zile distanta de Cros Camp Experience

Astazi e ultima zi a calatoriei mele din Cros Camp, dar prima din sirul lung al acelora pline de entuziasm si energie. As putea zice ca ceva s-a schimbat. In mine. In noi. In ceea ce vad in jurul meu. Nu ma mai amagesc cu realitati distorsionate. Acum privesc intr-o oglinda ce imi ilustreaza cu mai multa claritate mediul care ma inconjoara.
Ca sa intelegi mai bine ce s-a intamplat in cele 7 zile de Cros Camp, o sa iti redau cateva dintre paragrafele notate de mine la sfarsitul atelierelor.
” Sunt ani si ani de cand nu am mai jucat sotron, nu am mai pictat o vaza cu flori multicolore, de cand nu i-am mai dat voie copilului din mine sa se  bucure de deliciile vietii atat cat are el chef. Sa nu mai vorbesc despre faptul ca am sculptat pentru prima oara o scrumiera ce a ajuns, ce-i drept, in cosul de gunoi! Neinspirata alegere!

Si inca mai port inelul meu confectionat din bilute de lemn, cerceii-fantezie pentru care deja primesc comenzi…
Nu sunt subit mai curajoasa, dar am in mine o doza de satisfactie ce imi ofera energie. Mi s-a confirmat ca alegerile imi apartin, ca multe lucruri stau in puterea mintii sau a mainilor mele, ca lumea nu este neaparat asa cum o vad eu, ca in spatele fiecarui esec stau frica si nelinistea, ca nu e nevoie sa ne raportam la cei din jur ca sa ne fie bine, ca daca unora nu le place de mine sunt liberi sa bata la alte usi, ca unii oameni stiu sa se distreze indiferent de varsta si statut social.
In plus, am aflat ca in spatele aparentelor stau alte aparente si ca etichetele sunt inventate de mintea mea care se incapataneaza sa vada in altii trasaturi pe care nu le poate accepta in mine. “

Sa nu ai impresia ca aceasta tabara s-a invartit in jurul unor descoperiri abstracte/filozofice si ca mi-a pus Dumnezeu mana pe cap si acum sunt noua din scoarta in scoarta. Am asteptat sa treaca o saptamana de la Cros Camp ca sa ma pot indeparta de impresiile puternice laste de experienta traiata la Plaiul Foii.
Pe langa toate astea, am vazut ca nu sunt chiar atat de sclifosita si ca sunt in stare sa ma ghidez dupa legile supravietuirii in mijlocul naturii. Si asta departe de Facebook sau Twitter pentru vreo 7 zile. Nu ca nu as fi incercat de vreo 2 ori sa imi verific inboxul.:)

Am inceput sa lucrez la atitudinea mea: “voi incerca” mai putin si voi face mai mult si asta nu pentru ca “trebuie” ci pentru ca imi doresc.
Totul este:
Simplu. Am invatat ca nu trebuie sa complic viata cand e poate fi atat de frumoasa si multumitoare.
Clar. Am descoperit ca simplitatea atrage claritatea. De ce sa te invarti in jurul cozii si sa lasi loc la numeroase interpretari?
Am:
Incredere. Ne lipseste multora dintre noi si cauzele sunt multiple. Cert e ca daca eu ajung sa am incredere in mine, voi reusi sa transmit mai departe asta prin atitudinea mea.
Curaj. Nu curaj sa imi dau drumul din avion direct in Atlantic ci cel curaj care ma ajuta sa ma sustin, sa ies din rand, sa fiu altfel.

Pentru amatorii de cifre, date, statistici, site-ul Cros Camp ofera informatii relevante: agenda evenimentului, participanti, organzatii, facilitatori, speakeri.

Cele 5 etape cheie ale saptamanii au fost:
1) integrarea intr-un mediu dominat de oameni puternici
2) intalnirea cu intrebarile mele din timpul sedintei de coaching cu Elisabeta Stanciulescu.
“Draga Aliana,
Cand ma gandesc la tine, imi vine in minte zambetul pe care l-ai avut dupa intalnirea cu d-na Stanciulescu. Iti doresc sa il ai mereu, in interior sau in exterior (…) “
3) emotiile puse pe tava in fata celor curajosi, sub bagheta magica a Elenei Capruciu. Am plans ca la “Din dragoste”, am ras pana am simtit dureri de maxilar, m-am concentrat mai mult ca niciodata asupra mea.
4) recunoasterea si acceptarea eu-ului meu (multe bariere imaginare au fost indepartate. Cris, iti amintesti? )
5) plecarea: cand am luat mai multe intrebari cu mine stiind ca asa va fi de acum inainte.

De la mine cam atat! Cros, mi-am setat asteptari la fel de mari si pentru tabara de la anul!