March 10, 2011 Leave a Comment
Ma tot uitam zilele astea la articolele pe care le-am scris anul trecut. Am mai crescut un pic. 
Si pentru ca simt ca e loc de ceva mai bun, m-am hotarat sa imi fac un alt blog care sa rezoneze cu pasiunile mele. Cand o sa fie gata, voi posta adresa. Pana atunci, aminitirile si emotiile raman aici.
Sa rupem norii, zic!
October 12, 2010 Leave a Comment
Citeste editorialul publicat pe amelie.ro. Un cadou superb!
http://amelie.ro/editorial/interviu-in-doua-roluri
October 11, 2010 Leave a Comment
Cand am implinit 20 de ani eram inlacrimata. Aveam falsa impresie ca odata ce schimbi prefixul nu te mai poti bucura de deliciile copilariei, de fluturii adolescentei sau de provocarile mici, dar dese ale primei tinereti!
Au trecut 2 ani de cand se intampla asta si surpriza ar fi ca azi ma simt AMAZING! Abia astept sa fiu imbratisata cu drag, sa primesc cadouri frumoase ;;) si sa ma bucur cu varf si indesat de cele 24 de ore, doar ale mele!
October 6, 2010 Leave a Comment
Am tot zis ca toamna se numara bobocii. Da, ma focusez in continuare pe ideea asta, semn ca toamna intotdeauna vine cu un start bun pentru fiecare. Si pentru ca mi-am setat in subconstient un mesaj pentru mine, stiam ca o sa ajung sa aduc un plus de valoare activitatii mele cat de curand.
De ieri am inceput sa lucrez la palkoo.com! Nu am renuntat la educatie, la mediul ONG si nici la obiectivele planificate pe toamna aceasta ci am ales sa imi continui dezvoltarea si pe un alt plan. Doresc sa fac parte dintr-un mediu care se potriveste principiilor si valorilor mele prin resursele practice pe care mi le ofera. Dupa experienta la amelie.ro am constientizat ca practica cea de toate zilele este un exercitiu important in programul meu de evolutie profesionala.
Pentru cei interesati sa vada cu ce ma ocup, click aici si astept feedback!
September 30, 2010 Leave a Comment
Pentru a 6-a oara in ciclul meu educational sunt boboaca (gradinita, scoala primara, gimnaziu, liceu, facultate). As zice ca ma bucur ca am ajuns pana aici si ca drumul a fost mai usor decat as fi crezut acum cativa ani. Perceptia asupra educatiei s-a schimbat cu fiecare treapta si acum rostul pe care il regasesc in a mai fi boboaca inca o data se evalueaza prin acreditarea cunostintelor mele profesionale.
Ce aduce aceasta noua etapa? Cu siguranta cunostinte in plus, contacte din mediul business si o interactiune cu un alt mediu educational, cu un alt grup, cu un alt focus.
Nu mi-am pregatit inca ”ghiozdanul”, dar cu siguranta mi-am facut agenda pentru saptamana viitoare.
Programul aduce 5 cursuri noi, fapt care ma bucura nespus si imi motiveaza alegerea. Sper sa fie un an reusit pentru toti studentii si masteranzii.
| 1. | Informatica pentru afaceri | Business informatics | |||||||||||
| 2 | Managementul organizatiilor | Management of organisations | O | F | |||||||||
| 3 | Managementul cunostintelor | Knowledge management | O | F | |||||||||
| 4 | Management financiar | Financial management | O | F | |||||||||
| 5 | Marketing strategic | Strategic marketing |
September 21, 2010 Leave a Comment
Aliana Rateanu este “sufletul” din ASLS si ca orice “suflet” are o poveste frumoasa de spus…Nascuta pe 12 octombrie 1988, intr-un orasel care se scalda in apa sarata a Ramnicului, care atrage vara mirosul de padure din apropiere, primavara mirosul de iarba verde si care iarna devine caminul preferat al sufletelor boeme, undeva la granita dintre Muntenia si Moldova, la Ramnicul Sarat, acolo unde la Hanul Ancutei inca se mai spun povesti la ceas tarziu de seara, Aliana e mai mult decat “un bot cu ochi, o bucata de huma” e un suflet cald si plin de talent si pasiune pentru tot ceea ce face…“ Copilaria am petrecut-o pe o ulita vesela la doar cativa km departare. Si acum ma reintorc de fiecare data cu drag acasa, doar ca sa mai aud seara greierii si sa ma incumet la o lectura adevarata!“,
September 17, 2010 2 Comments
Inca mai primesc intrebari care vizeaza activitatea mea de voluntar. Unii cred ca este un job full-time si ca mai primesti si bani, altii isi imagineaza ca este dupa chef. Pentru mine, nu este nici una, nici cealalta. Voluntariatul a inceput intr-o zi de toamna, acum 3 ani cand am vazut un afis pe holurile facultatii, in care se vorbea despre o recrutare la Asociatia Studentilor. Mi-am facut un CV (pentru prima data pana atunci) si l-am depus la Usa albastra.
Ca sa am impact si sa ofer greutate actului meu, le-am zis celor apropiati ca am fost chemata la un interviu pentru Liga Studentilor. Suna bine, nu-i asa?
Pentru ca am fost suficient de simpatica si motivata, am fost aleasa sa fac parte din grupul celor cu interese educationale. M-am inscris in departamentul PR si am inceput sa ma integrez intr-o echipa frumoasa. Nu am fost la fel de activa pe cat ar fi trebuit, mai ales ca in mine inca se mai dadea o lupta in alegerea valorilor si principiilor care stateau la baza formarii mele. Din motive obiective, am fost nevoita sa zic si pas anumitor activitati, in care de altfel m-as fi implicat cu tot dragul.
Anii au trecut si acum vad in oglinda, un om schimbat. Sunt multi de parere ca voluntariatul nu iti da de mancare, dar eu afirm cu tarie ca iti da zile frumoase de trait. Culmea culmilor incepe atunci cand iti place atat de mult ceea ce faci, incat ai prefera sa dai un job pe orele petrecute in echipa, lucrand la proiecte indraznete.
Si ca sa te simti la randul tau motivat sa te inscrii intr-un ONG, iti voi numi doar cateva dintre chestiile pe care le-am invatat eu pana acum.
Mai fusesem in Bucuresti pana sa ma inscriu la facultate, dar niciodata nu apucasem sa cunosc valoarea oamenilor si mediilor din jurul meu. Prin intermediul asociatiei, am intrat intr-o alta zona care se mula perfect cu principiile si aspiratiile mele vocationale. Am cunoscut oameni atat de diferiti si buni pe diverse domenii de activitate, incat m-am vazut imprejmuita de exemple personale si profesionale. Intr-o mare de persoane puternice, aspectul integrarii devine la fel de esential ca rasaritul dupa o noapte furtunoasa. Am invatat cum sa vorbesti in fata unor necunoscuti, cum sa iti expui punctele de vedere fara sa prejudiciezi pe cineva, cum sa ai curajul de a-ti prezenta opiniile, cum sa te implici, cum sa iti doresti sa devii lider, cum sa argumentezi o idee, cum sa iti dovedesti responsabilitatea, cum sa ceri si mai ales cui si cum sa oferi.
Sa nu va imaginati ca toate le-am invatat intr-o luna si ca viata mi s-a schimbat de cand am semnat contractul de voluntariat. Totul s-a asezat in mine prin exercitiu si a fost nevoie de multa introspectie ca sa invat ceva cu adevarat.
Vorbind despre voluntariat te gandesti implicit la lucrul in echipa. Atunci cand te poti afirma intr-o echipa uniforma, care genereaza idei inspirate si care reuseste sa transforme, lucrezi si cu mai mult drag si spor. Nu e ca atunci cand te duci la munca, intr-un loc ticsit de dogme si te simti ca un prizonier, limitat din toate partile.
Intr-un ONG ai posibilitatea sa te dezvolti in ritmul tau, in functie de valorile tale si asteptarile pe care ti le setezi. Esti inconjurat de oameni care care viseaza la fel de mult ca tine si care cara cu ei o mare dorinta de schimbare. Lucrul intr-o organizatie iti da energie si entuziasm, putere si multumire. Si ma gandesc la acele nopti pierdute, dureri de cap, senzatie de auto-distrugere, stagnare si frica de esec ce se vindeca dupa ceva timp printr-un proiect reusit. Produsul final este cel care iti da satisfactie, dar munca din spatele lui este aceea care iti da putere si care te face sa fii tot mai bun.
Sa nu mai vorbesc despre conexiunile pe care le dezvolti prin intermediul voluntariatului: oameni profi din cele mai tari domenii de activitate, esti mereu la curent cu actualitatile, devii cunoscut in randul oamenilor cu adevarat valorosi, inveti in continuu despre ceea ce te preocupa, primesti resursele de care ai nevoie pentru a te dezvolta. Si asta, numai din placere!
Si pentru ca sunt putini aceia care se vor mai trezi cu drag dimineata la cativa ani dupa angajare, va recomand din tot sufletul sa va cautati o organizatie care sa va reprezinte si sa faceti internship-ul vietii voastre. Ca nu inveti in 3 ani de facultate cat inveti prin implicarea in proiecte de voluntariat.
Si aici, fara sa iau in calcul inspiratia pe care ti-o aduce voluntariatul. Multi dintre cei care s-au format intr-un ONG au devenit buni antreprenori, semn ca intuitia, talentul si munca si-au spus cuvantul.
Eu tot nu ma mai satur de aceasta parte a vietii mele si abia astept sa gasesc resurse in mine pentru a oferi si mai mult!
September 14, 2010 Leave a Comment
Nu o sa apelez la definitia jocului pentru a reda ce urmaresc sa ilustrez in articolul meu. M-am oprit astazi la joaca pentru ca am observat ca exista o interpretare gresita a ludicului de catre ”oamenii mari”. Unii au impresia ca daca au depasit varsta cand se chinuiau cu abecedarul sau pubertatea, joaca a devenit strict interzisa. Prapastia care se formeaza in perceptia unora poate fi generata de dorinta lor de a se situa pe un plan superior etapei cand erau la seria ”de ce? “, “nu vreau sa intru in casa”, “daca sunt cuminte, imi iei si mie o acadea? “. Pentru mine, joaca nu este o limita, nu este o bariera ci este o poarta. O poarta spre creativitate si cunoastere!
Joaca m-a ajutat sa devolt o viziune strategica inca de cand eram de-o schioapa. Nu ca as fi crescut prea mult de atunci!
Din clipa cand am luat oua din frigider si am iesit pe strada si am facut inghetata cu prietenele, deja facusem cunostinta cu o prima trasatura dominanta (joaca te face sa iti dezvolti un plan: cum iei oul, de unde iei reteta, ce faci cu inghetata, cui dai sa guste).
Cu joaca am castigat primii bani (am facut un spectacol pentru copii de pe strada, le-am luat banuti la intrare si apoi ne-am cumparat suc si dulciuri). Asa am vazut ca pentru a avea, trebuie sa oferi! Ca sa oferi, trebuie sa ai un plan si mai ales acel ”ceva”!
Jucandu-ma, am devenit creativa! In fiecare saptamana, aveam un concert pe scena din fata casei si compuneam versuri si ajutam la miscarea scenica! Am devenit inventiva, am facut primele rime, am cautat un nume de scena si am mai invatat cate ceva despre pozitionare, despre relatia cu echipa, despre munca, despre eforturi rasplatite!
Prin joaca, am experimentat meserii. M-am jucat de-a invatatoarea si am facut si primele injectii pe papusi. Din cauza asta nu sunt nici asistenta, nici educatoare! Am experimentat de mica si am zis ca nu e de mine!
Joaca m-a facut lider de multe ori! Trebuia sa fie un om cu initiativa, cu ceva mai multe pareri si apt sa se aseze in randul din fata.
Prin joaca, am descoperit succesul si esecul. Nu de putine ori, mama ma striga in toiul jocurilor si ma baga la culcare!
Ei bine, acestea sunt doar cateva exemple care imi trec acum prin minte. Jocul ramane in continuare pentru mine o sursa vitala de competitie, creativitate, flexibilitate, dezvoltare intuitiva si entuziasm. Intorcandu-ma la ce m-a ajutat sa cresc, observ ca multe reguli inca se mai aplica si in viata de adult, ca energia trebuie sa imi insoteasca activitatile, ca zambetul alunga stresul, ca implicarea ma ajuta sa evoluez si ca limitele sunt doar cele pe care mi le impun eu!
September 13, 2010 1 Comment
Primul meu articol scris pe www.amelie.ro in care povestesc despre vacanta din Insula Corfu!
“Eu vreau o scoica”. Asta a fost ultima dorinta spusa atunci cand am plecat de acasa.
Pana nu am aratat buletinul la granita am crezut ca este doar un vis de vara. Mi-am facut bagajele entuziasmata si am plecat pe un taram desprins parca din cel mai frumos basm al copilariei mele. Eu, el si o mare de necunoscuti … Eu, temerile, intrebarile si curiozitatile mele! M-am lasat invaluita de cele mai frumoase sentimente atunci cand am pus piciorul in Grecia si am vazut ca nu pot cuprinde cu ochii marea care ma inconjoara. Eram ca un fluture din acela colorat, care alearga nedumerit prin cele mai splendide colturi din natura. Dupa o ora si 45 de minute de mers cu ferry-boatul, am ajuns in cele din urma in Corfu, Insula de Smarald.
Localnicii spun ca aceasta denumire deriva din numele nimfei Korkira, care a fost rapita de Zeul marii, Poseidon, care dupa ce s-a indragostit de ea, a rapit-o si a dus-o in insula care de atunci ii poarta numele. M-am indragostit pe loc de mirosul sarat al marii, de culoarea apei ca un sirag de cristale, de bronzul natural al localnicilor si de ospitalitatea nemaintalnita pana acum de care am avut parte, de cultura oglindita in fiecare colt de strada, in fiecare caramida dupa ziduri, in fiecare stanca ce apara vechea cetate venetiana, de florile ficusului, de culoarea maslinului, de prospetimea fructelor, de dulceata sucurilor naturale, de paradisul acvatic si nu in ultimul rand de savoarea fructelor de mare.
Insula Corfu face parte din cele 7 insule Ioniene, fiind situata la doar 2 km de Albania si pe coasta vestica a Greciei, in nordul Marii Ionice intinzandu-se cat vezi cu ochii pe o lungime de 63 km si o latime de 28 km. Formata din 30 de statiuni, Corfu prezinta turistilor o combinatie extraordinara intre apa si munti impaduriti, plajele fiind atat de diferite unele fata de celelalte incat ti se pare ca te pierzi in largul naturii generoase. Prin agentia de turism am ales cum sa imi petrec cele 7 zile pe acelasi pamant unde Hercule, Ulise si poate chiar Homer s-au plimbat. Astfel, in prima zi m-am bucurat de apa cristalina , curata ca lacrima si de peisajul senzational din statiunea Paleokastritsa unde m-am si cazat. In urmatoarele doua zile am inchiriat o masina cu niste prieteni si am plecat sa colindam cele mai frumoase statiuni : Sidari, Glyfada, Acharavi, Roda, Pelekas si totodata capitala insulei, Corfu Town. Programul nostru a inclus vizita unor sate vechi grecesti Lakones si Makrades, Angellokastro, Kanoni, bazarul, strazile inguste tip venetian, fortareata bizantina, farul, Biserica Sf. Spiridon, parcurile, siturile arheologice si restaurantele cu specialitati grecesti.
La tot pasul auzeam franturi din discutii in limba romana, la orice terasa gaseam si un meniu in limba romana, uneori ne bucuram de sfaturile unor ospatari din tara si primeam cu smerenie sfaturile vreunui calugar roman sau primeam cate un zambet de la cate un roman de la coltul strazii. Deja familiarizati cu serviciile de o calitate foarte buna si cu peisajele paradisiace, Marele tur al insulei pentru noi a fost ca de poveste atunci cand am plecat in excursia organizata de agentie… Cu toate astea, resedinta de vara a imparatesei Sissi, Insula Soarecelui, statuia lui Achile, Pontikonisi, distileria unde am gustat din Qum Quat si Ouzo mi-au inseninat iarasi ziua. In urmatoarele zile m-am bucurat de frumusetea si linistea Insulei Paxos, de mirosul pestelui din satul pescaresc Laka, de Gaios- capitala acestei insule , de minunatele grote albastre, de micile golfuri si lagune si nu in ultimul rand de natura salbatica a insulei Antipaxos.
Intr-un final, de scoica promisa am uitat, dar greseala mi-a fost iertata repede atunci cand fiecare si-a primit un simbol de pe meleagurile Insulei Corfu, a carei capitala este de altfel si aflat sub patrimoniul UNESCO. O experienta de neuitat pentru mine si un vis care poate deveni realitate pentru oricare dintre voi!
This slideshow requires JavaScript.
Citeste amelie.ro pentru ca o sa iti placa!
Cine mai comenteaza...